Din cauza infectiei cu coronavirus, transformata intr-o pneumonie severa, in orasul spaniol Segovia a murit la 90 de ani actrita Lucia Bose – o vedeta a neorealismului, o stea a cinematografiei clasice italiene si spaniole.

Dintr-o cofetarie, pe marile ecrane

In varsta de saisprezece ani, Lucia lucra la cofetaria Galli din Milano, unde a fost vazuta de celebrul regizor italian Luchino Visconti care, uimit de frumusetea fetei, i-a prezis o cariera de film exceptionala. Ulterior, Lucia a avut o aventura cu fratele regizorului, Eduardo. Familia Visconti a sponsorizat numeroase concursuri de frumusete desfasurate sub auspiciile companiei lor de produse cosmetice, iar Lucia a devenit castigatoare a acestei competitii, in fata rivalului ei de atunci, celebra Gina Lollobrigida, care a ocupat doar locul trei.

Luchino Visconti a vrut sa o distribuie pe Lucia Bose intr-unul din primele sale proiecte dar nu a reusit. Ea a debutat cu Giuseppe de Santis in filmul „Nu exista pace sub maslin” si in acelasi an, 1950, a jucat in „Cronica unei iubiri” de Michelangelo Antonioni. Ambii regizori erau asociati mai tineri ai lui Visconti si participanti la miscarea neorealismului.

Doi ani mai tarziu, Bose va interpreta unul dintre cele mai bune roluri, tot cu De Santis, in filmul bazat pe o adevarata tragedie, „Roma, ora 11”. Cu toate acestea, Bose nu a fost o eroina nationala, caracteristica vedetelor filmelor neorealismului, desi a jucat in ele de mai multe ori („Fetele din Piata Spaniei”, „Iubirea ma distruge”). Detinand o aristocratie naturala si maniere rafinate, a devenit in curand muza lui Antonioni, care a distribuit-o in rolurile eroinelor depresive, instrainate ale lumii sau cele din cercul elitei burgheze sau artistice.

A jucat ultimul astfel de rol in filmul „Doamna fara camelii”, acesta fiind sfarsitul colaborarii lor: Antonioni era un regizor foarte solicitant, iar Bose nu a avut aproape nicio pregatire, iar el a inceput sa caute alte actrite, oprindu-se in cele din urma la Monica Vitti.

Prietena cu Picasso si casatorita cu un toreador

Lucia Bose s-a casatorit cu toreadorul spaniol Luis Miguel Domingina si a nascut trei copii (cel mai mare, Miguel Bose, este un actor si cantaret celebru). S-a mutat la Barcelona, ​​Picasso i-a devenit cel mai apropiat prieten, iar actrita a jucat cel mai bun rol in filmul spaniolului Juan Antonio Bardem, Moartea unui ciclist. Apoi a parasit cinematograful pentru un deceniu, chiar mai mult. La intoarcere, ea a jucat in roluri mici: cu Federico Fellini (Satyricon), Vittorio si Paolo Taviani (Sub semnul Scorpionului), precum si cu Jean Cocteau, Liliana Cavani, Pedro Almodovar.

A devenit o legenda vie cu o infatisarea sa extravaganta si o voce frumoasa, putin ragusita. Potrivit lui Bose, noua ei nepoata Bimba, model, cantareata si designer a creat o noua imagine pentru ea: „Mi-a vopsit parul verde, galben, rosu si, odata, m-a vopsit albastru, a spus ca el mi se potriveste cel mai mult. Si de mai bine de 25 de ani sunt cu el”.  Lucia nu au renuntat la fumat, desi a supravietuit tuberculozei in tinerete.

Ultima data cand Bose a aparut la Festivalul de Film de la Roma la sfarsitul lunii octombrie a anului trecut, iar apoi in emisiunea de televiziune „Cina gastronomica cu mine”. A aratat o iubire incredibila a vietii si un simt al umorului, incantand oaspetii cu multe glume si povesti amuzante, ale caror eroi au fost, printre altele, mari regizori ai trecutului.

A fost Bose o actrita de exceptie? Cel mai probabil nu. Insa natura i-a oferit una dintre acele figuri rare de care camera de film se indragosteste si au o romantism pasional. Iar in anul 2000, Lucia Bose si-a indeplinit visul tineretii – a deschis primul „Muzeu al Ingerilor” din lume, ea insasi fiind un inger al erei divine, din pacate disparute, a marelui cinematograf.